Visul unui nebun.

Poate-a fost un vis,
Poate doar un gand desprins
Din tenebrele mintii unui bolnav.

Eram imbatat de cantul suav
Al sirenelor depravate,infometate,
Al trubadurului prizonier in cetate.

Pluteam pe mare,in aval,
Lumea mea e plata,iar marea
N-are mal.

Am cazut apoi in infinit,
Am reluat traseul deja batatorit
Din tenebrele mintii unui bolnav.

In amintiri uitat.

Am mii de vise
Moarte sau inchise
In pagini albe,
In versuri prinse
Nescrise.

Lacrimi in cerneala
Curg atunci cand scriu,
Versuri in sicriu;
Sunt mort si nu mai stiu
Pustiu.

Privesti in ochi`mi goi
Si parca amandoi
Privim `napoi
La noi in amintiri
Plutim straini.

Mai vino toamna`odata.

Mai vino toamna`odata,
Hai vino si ma`ntoarce`n vant,
Ca iar ma macina rugina,
De cand n`am mai miscat un gand.

Te cheama pomii neculesi,
Si pasarile`s gata de plecare,
Iar eu te`astept sa`mi versi
Peste chip lacrimi cristale.

Iubiri de`o vara incetezi,
Cu zambetu`ti dulce-amar;
Ma faci sa uit de ochi`i verzi,
De`as fi uitat de tot,macar.

Un creion.

Tocit carbune`n lacrimi sters
Pe foaie singur sade`n vers,
Desen din stele`amestecate
Parca`i cerul spart in noapte.

Idei,planete`n jurul tau se`nvart,
Si graviteaza`n pasi de dans;
Uscat creion,patruns de vant
Doar stele`n par ti`au mai ramas.

Degeaba`ncerci acum s`aprinzi
Ce vantul ani la rand a stins;
Plapand carbune`n lacrimi sters
Ramai mai bine`n foaie,vers.

Of,iubire.

Si`am zis sa`ti scriu povesti
Despre iubiri de mult apuse
Sa`ti cern prin foaie`un vers
Redand cuvintele nespuse.

Gandurile mele,mii de pagini
Fara numar,rand sau margini.
Inima`i ruina si suflet nu mai am,
Sunt viu doar pentru ca traiesc
De cand iubito,singur,m`amagesc
La ploaia ce se sparge`n geam.

Of,dar ce vorbesc eu de iubire
Cand soarta a vorbit pentru`amandoi
Si nori grei s`aduna peste noi
Si tot ce`a mai ramas e`o povestire ?

Abis.

Un gand in tot pustiul
Pe tampla`mi sta acid,
In sufletu`mi doar vid,
Si`n spate`mi duc sicriul.

"Nemuritor si rece",
M`asteapt`un infinit,
Il vad cum vine de ma`ntrece
Si ma adoarme,gand subit.

Corpul meu pamant se face,
Sufletul mi`e prins in mreje,
Nu`i lumina sa`l dezlege,
Nici senin sa`i deie pace.

Sclavul.

Fost`am al iubirii sclav,
Tragand din greu de`un jug,
Si de puteri sleit si tot mai slab
Zambind ma lasam legat de rug.

Ma`ntorceam la tine mort,
Renascand din lacrimile`ti dulci
Si`n inima`ti eram acasa
Si viu eram iarasi pe`atunci.

Acum,tot sclavul de`altadata
Si tot acelasi aspru jug
Si tot arzand pe`acelasi rug
Si nicio lacrima sa`mi stinga focul.